Istoria bisericilor fortificate din Țara Bârsei este indisolubil legată de prezența Cavalerilor teutoni care au trăit aici la începuturile secolului al 13-lea.
După expulzarea acestora, unele lucrări nu erau terminate în acel moment, astfel încât localnicii au continuat și apoi au întreținut aceste edificii. Potrivit istoricilor, în aceste așezări sașii au pus bazele administrării locale, dar nu le-au închis în fața românilor sau a secuilor din sat, atunci când așezarea lor era amenințată.
Bisericile fortificate din Prejmer și Hărman sunt cele mari reprezentative din Țara Bârsei.
În cadrul ansamblului bisericii evanghelice fortificate din Prejmer se află biserica cetate bine conservată, ce deține un puternic sistem de fortificații. Ea este inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, iar catalogul Michelin i-a acordat trei stele.
Prima atestare a localității Prejmer este legată de Cancelaria Ungariei și de regele Bela al-IV-lea, care, la 1240, cedează biserica cu toate veniturile și drepturile ei, mânăstirii din Citeaux, Bourgogne, abația ordinului cisterician, pentru folosul obștesc al întregului ordin.
Biserica este ridicată pornind de la un plan de cruce greacă, cu brațele egale, una pătrată, iar cealaltă poligonală. Planul inițial al crucii grecești a fost modificat prin intervențiile din secolul al XVI-lea. Altarul poliptic este pictat pe ambele părți și a fost realizat în secolul al XV-lea. Este apreciat ca unul dintre cele mai valoroase și vechi altare gotice din România. În fața pericolului năvălirilor turcești, Sigismund de Lexemburg, împărat al Imperiului romano-german, rege al Germaniei și al Ungariei, a ordonat fortificarea Țării Bârsei.
Prejmerul fiind prima așezare expusă datorită apropierii de pasul Buzău, însuși Sigismund a supravegheat lucrările de fortificare a bisericii din Prejmer, care au avut loc în secolul al XV-lea. S-a ridicat o centură circulară de ziduri groase de trei-patru metri, înaltă de 12 metri, întărită cu bastioane, porți de fier și poduri mobile, și șanț cu apă.
Zidul cetății era căptușit cu încăperi pentru locuit și cămări pentru provizii, iar un drum de strajă bine protejat permitea aprovizionarea posturilor de luptă. Fortificațiile sunt prevăzute cu goluri de tragere.
Interiorul Bisericii evanghelice fortificate din Hărman este eterogen din punct de vedere arhitectonic, iar ca element inedit îl constituie cămările de provizii ridicate deasupra colateralelor. Accesul spre cămări se făcea cu ajutorul unor scări mobile. Mare parte din interiorul bisericii a fost decorat cu o frescă și alte picturi independente de aceasta. Un important ansamblu pictural a fost descoperit într-o capelă a turnului estic, realizat între anii 1460-1479, dar după Reformă a fost acoperit cu var, fiind descoperit în anul 1920.
Etapa de construcție din secolul XV aduce bisericii un turn înalt de 45 de metri și ridicarea centurii de fortificații, cu adevărat impresionantă, care cuprinde trei rânduri de ziduri concentrice, șapte turnuri și un șanț cu apă. Zidul exterior, cel mai scund, avea 4,5 metri înălțime și stabilea limita șanțului cu apă și proteja totodată baza următorului zid. Acesta avea înălțimea maximă de 12 metri, iar pe perimetrul lui erau construite cele șapte tunuri devansate.
Cetatea a fost asediată de armate creștine și, în mai multe rânduri, de turci, dar nu a fost cucerită, însă a suferit distrugeri importante atunci când asediatorii au incendiat-o. Localnicii au folosit-o ca refugiu nu numai în fața năvălirilor, ci și în fața stihiilor, căci au suferit cinci epidemii de ciumă, patru pericole de inundații, două incendii.
Biserica evanghelică fortificată din Ghimbav este considerată o construcție gotică ce se înscrie în tiparul de bază utilizat în Țara Bârsei. În anul 1420, Sigismund de Luxemburg îi sfătuiește pe locuitorii din Ghimbav ca, împreună cu cei din Hărman, Bod și Sânpetru, să ajute la fortificarea orașului Brașov. După această dată începe și fortificarea bisericii din Ghimbav. S-au construit ziduri masive din piatră și cărămidă, iar centura circulară a fost întărită cu șapte turnuri și un șanț de apă. În incinta fortificată existau cămări pentru provizii și fiecare familie avea o căsuță mică, ridicată lângă zid, pentru vreme de asediu. În 1876, în locul turnului-poartă a fost ridicată primăria, iar cămările și locuințele au fost demolate târziu, în secolul XX. Astăzi, cinci din cele șapte turnuri au rămas în picioare.
O altă biserică fortificată din Țara Bârsei este cea din localitatea Cristian, ridicată în anul 1270. În prima parte a secolului al XIX-lea, localnicii lărgesc biserica după ce salvează tot ce se poate din vechiul lăcaș. Așa apar și elementele neoclasice specifice Transilvaniei. Centura de fortificații construită în prima jumătate a secolului al XV-lea, include zidul circular de incintă, întărită cu opt turnuri, un bastion ce întărea poarta, dublat printr-un zwinger, și șanțul cu apă care a fost astupat. În secolul al XIX-lea, când fortificațiile își pierduseră rolul militar defensiv, bastionul de poartă a devenit casă parohială.
Biserica evanghelică de la Codlea a fost construită în secolul al XIII-lea ca o biserică sală romanică. În 1432 au început lucrările de fortificare ale bisericii, etapă care se întinde până în secolul următor. Se ridică o centură de ziduri întărită cu cinci turnuri și un zwinger, turnurile fiind denumite după breslele meseriașilor din oraș: țesători, fierari, dogari, cizmari și rotari. Acest fapt presupunea că întreținerea și înzestrarea turnurilor revenea breslei respective.Cel mai spectaculos este turnul ferarilor, înalt de 65 de metri care devine și clopotniță. În 1892, turnul primește patru clopote care cântăreau în total 3700 de kg, trei dintre ele fiind pierdute în 1916, când sunt luate de armata austro-ungară pentru a fi topite. În 1923,orașul comandă alte trei clopote care sunt montate și sfințite în același an. În toate bisericile fortificate din Țara Bârsei se desfășoară în perioada lunilor iulie-august, festivalul „Musica Barcensis”, în cadrul căruia au loc concerte de orgă, muzică corală și de cameră.
Țara Bârsei denumită și Depresiunea Curburii Carpatice sau Depresiunea Brașovului, este o regiune istorică și etnografică din sud-estul Transilvaniei, cu Brașovul cea mai importantă localitate. În Țara Bârsei se află localitățile Bod, Bran, Brașov, Codlea, Cristian, Feldioara, Ghimbav, Hălchiu, Hărman, Măieruș, Prejmer, Râșnov, Rotbav, Sânpetru și Vulcan.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din domeniul medical, urmărește-ne pe Facebook.