Biserica Neagră este cea mai mare clădire de cult din România și totodată un simbol al Brașovului, fiind cel mai vizitat obiectiv turistic din municipiu, peste 200.000 de turiști trecându-i anual pragul.
Se numește Biserica Neagră pentru că a ars la marele incendiu al orașului din anul 1689 și după aceea a rămas un timp o ruină înnegrită de fum. Acest nume, inițial numai popular, s-a impus în secolul al XX-lea ca denumire oficială a monumentului, edificiul fiind catedrala comunității parohiale „Honterus” din cadrul Bisericii Evanghelice din România.
În acest spațiu sunt cunoscute mai multe biserici albe, cum ar fi Bela Crkva în Banatul sârbesc, Biserica Albă în Albești Târnava de lângă Sighișoara, Biserica Albă de la Viscri de lângă Rupea, însă există o singură „Biserică Neagră”, cea din Brașov, spun reprezentanții comunității evanghelice.
Superlativele care subliniază cel mai bine importanța Bisericii Negre sunt: cea mai mare clădire de cult din România cu o lungime de 90 de metri, lățime 27-37 de metri, înălțimea zidurilor 21 de metri, coama acoperișului de 42 de metri, înălțimea turnului la cruce de 65 de metri. Biserica Neagră este și cea mai mare biserică-hală de la răsărit de Viena, având toate navele la aceeași înălțime, dar și una dintre cele mai mari clădiri de cult medievale în spațiul dintre Domul Sf. Ștefan din Viena și Hagia Sofia din Constantinopol. Biserica Neagră deține și cea mai mare orgă mecanică din România, cu circa 4.000 de tuburi, având un timbru deosebit de frumos, potențat de acustica bună a bisericii. La Biserica Neagră se află și cea mai mare colecție din Europa de covoare orientale vechi din Asia Mică, aflată în afara Turciei. De asemenea, Biserica Neagră are și cel mai mare clopot mobil din România, în greutate de 6.000 de kg. Clopotul Bisericii Patriarhiei ortodoxe din București este mai mare, dar este fix și numai limba este mișcată.
Deoarece Brașovul era situat la extremitatea sud-estică a Occidentului și a sferei de influență a Bisericii romano-catolice, reprezentanții acesteia au căutat să impresioneze în plus străinii care veneau la Brașov prin ridicarea unei biserici mari. Cel care a avut această viziune a fost parohul Thomas Sander, care a activat între anii 1377-1419 la Brașov, el fiind întemeietorul principal al construcției, atât a altarului cât și a navei.
În anul 1383 a început construcția bisericii cu hramul Sfintei Fecioare Maria, iar în anul 1385 s-a emis prima scrisoare de indulgență pentru sprijinirea construcției bisericii de către arhiepiscopul de Strigoniu (Esztergom-Ungaria), în eparhia căruia se afla atunci Brașovul. Prin scrisoarea de indulgență le erau iertate păcatele celor care contribuiau la construcția bisericii le erau iertate păcatele. În anul 1399 a fost emisă o primă scrisoare de indulgență și de către Papa Bonifaciu IX, altele similare emise la Roma urmând în anii 1422, 1450, 1475,1516.
La invazia turcească din anul 1421 biserica încă neterminată a fost distrusă cel puțin în parte, însă după aproape un secol de la începerea ei, construcția a fost în mare parte terminată. În secolul XVI, în perioada introducerii Reformei bisericești în Transilvania, a fost înlocuită limba latină limba maternă a credincioșilor sași, în luna octombrie 1542 fiind ținută prima slujbă evanghelică luterană în limba germană în biserică. În primăvara anului 1544 a fost ales cel dintâi prim-preot evanghelic luteran, marele pedagog și umanist Johannes Honterus (1498-1549), atunci fiind îndepărtate din biserică icoanele și altarele care până atunci serviseră slujbelor catolice.
Numeroasele cutremure din secolele al XVI-lea și al XVII-lea au afectat construcția și au produs pagube mai mici, înlăturate prin reparații, iar în timpul marii epidemii de ciumă dintre anii 1602-1603 au fost înmormântați în biserică mai multe sute de morți. La marele incendiu al orașului Brașov din 21 aprilie 1689 a ars și biserica. Mai întâi a ars acoperișul, care s-a prăbușit asupra bolților și le-a distrus parțial, iar apoi a ars interiorul bisericii cu întreg mobilierul: orga, altarul, amvonul, stranele, covoarele. Clopotele din turn s-au topit din cauza căldurii și au căzut, distrugând și vestitul ceas din turn. Numai cristelnița din anul 1472 și tezaurul bisericii din sacristie au rămas intacte. S-a construit un acoperiș provizoiu, s-au turnat clopote noi, iar în anul 1691 s-a ținut prima slujbă în biserică după incendiu.
În anii 1693-1694 s-a ridicat noul acoperiș, iar doi ani mai târziu s-au făcut și amvonul și stranele senatorilor. În perioada 1710-1714 au fost construite galeriile din navele laterale, iar în anul 1729 a început construcția coloanelor pentru bolta corului. Altarul nou, stranele noi și scările în spirală pentru accesul la galeriile laterale s-au construit între anii 1865-1866.
În anii dinaintea Primului Război Mondial s-au început cu sprijinul statului maghiar lucrări de restaurare, întrerupte însă din cauza războiului. Încălzirea cu aer cald a bisericii se realizează în anul 1937 în urma unei donații generoase făcută de epitropul Samuel Sachiel. Și al Doilea Război Mondial întrerupe lucrările de restaurare, care sunt reluate abia în anii 1969-1977 de Direcția Monumentelor Istorice, fiind renovate atunci fațada de sud și acoperișul bisericii, iar interiorul este renovat între anii 1981-1984 cu sprijin din partea Bisericii Evanghelice din Renania. Restaurarea fațadei de nord a continuat în anul 1987, apoi au început lucrări la fațada de vest și a turnului bisericii, acțiunea fiind încheiată în anul 1999. Un an mai târziu Biserica Neagră beneficiază de o iluminare ornamentală nocturnă, iar în 2001 a fost încheiată și renovarea orgii mari.
„Biserica Neagră a schimbat patina ei veche, astfel încât numele ei aproape că ar putea fi schimbat în ‘Biserica pestriță’. Însă această coloristică variată probabil cu trecerea timpului se va întuneca din nou, oferind generațiilor viitoare din nou o imagine mai apropiată de noțiunea veche de Biserica Neagră”, mai spun reprezentanții acesteia.
Orga Bisericii Negre, una dintre comorile bisericii, a fost construită între anii 1836-1839 de către firma Bucholz din Berlin, fiind apoi temeinic restaurată de o firmă elvețiană specializată, între anii 1998-2001. Turiștii care vizitează vara acest obiectiv turistic deosebit pot asculta concerte de orgă susținute de organiști renumiți din țară și din străinătate alături de corul Bach al Bisericii Negre, înființat în anul 1933 de muzicologul și profesorul Victor Bickerich, care între anii 1922-1962 a fost organistul Bisericii Negre. În prezent corul este condus de organistul Steffen Schlandt.
Băncile cu speteze mobile din nava principală au fost instalate în biserică în anul 1937, odată cu introducerea încălzirii. Aceste bănci permit vizitatorului, care la începutul serviciului divin stă cu fața la altar, să se așeze în timpul predicii sau la concerte cu fața spre amvon sau orgă.
Biserica Neagră a fost vizitată în luna mai a acestui an și de moștenitorul tronului Marii Britanii, Prințul Charles, care s-a arătat impresionat de edificiu și a spus că va reveni. „O singură vizită a Bisericii Negre nu poate fi suficientă, deoarece acest monument uriaș nici nu poate fi cuprins dintr-o singură dată. Doar vizite repetate ne pot apropia de istoricul, frumusețile și valorile bisericii, astfel ca noi să ne simțim tot mai acasă și să apreciem tot mai mult și mai bine această parte valoroasă a moștenirii culturale brașovene”, mai spun reprezentanții Bisericii Negre.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.